160x228_image1.JPG

Moni Stănilă: Cine are dreptul să fie discriminat?

 E interesant de urmărit și conflictul generat de lupta Consiliului de prevenire și eliminare a discriminării cu portalul de știri deschide.md. Am citit decizia Consiliului de la data de 19 martie și cel mai mult m-a amuzat (poate n-ar trebui de spus „amuzat”) următoarea plângere: „La data de 04 ianuarie 2018 pe rețeaua de socializare a portalului de știri www.deschide.md, a fost publicat un articol cu titlul „Un găgăuz cu Mercedes a luptat cu arma pentru un loc de parcare în parcul Afgan", dar când accesezi articolul, titlul deja este modificat după cum urmează „Un șmecher cu Mercedes a luptat cu arma pentru un loc de parcare în parcul Afgan". Acest fapt, la fel, denotă că acest portal utilizează expresii nepotrivite pentru a ațâța vrajba între etnii.” Așa, deci plângerea e următoarea: nu ni se spune că a fost o știre falsă, ci că făptașul era găgăuz. Ca și cum aș spune: un bănățean a făcut cutare lucru și apoi înțeleg că bănățenii ar fi discriminați.

Dar pe mine această situație m-a făcut să mă gândesc la știrile, care îi vizează pe slujitorii altarului. Ați văzut vreodată o știre care să spună: un slujitor al unei confesiuni creștine? Nu, niciodată. Dacă un preot e prins pe picior greșit, toate consiliile anti-discriminare dorm și toate știrile sună în felul următor: preot ortodox prins beat sau înjura în tramvai sau acuzat de nu știu ce. Și asta e o instigare la ură. Nu pe principii etnice, ci confesionale, dar nu deranjează pe nimeni.

Și mai rău e faptul că acum zece-douăzeci de ani încă puteai lua bătaie pe stradă, fiindcă vorbeai în română. Cunosc personal doi scriitori care au trecut prin astfel de experiențe. Dar acum fiecare vorbitor de rusă, găgăuz sau moldovean e discriminat. Țineți minte povestea cu polițistul, care a vorbit în română, și apoi s-au cerut sancțiuni împotriva lui?

Dar haideți să vedem cum a scăpat Valeri Klimenko, candidatul Partidului „ȘOR” și președintele de onoare al formațiunii respective, de amendă pentru depășirea limitei de viteză. Hotărârea judecătorească a fost pronunțată zilele trecute și sună în felul următor: „Ţinând cont de faptul că Klimenko Valerii este vorbitor de limbă rusă şi nu cunoaşte limba de stat, or acesta a solicitat ca actul întocmit să-i fie tradus în limba rusă, era necesară participarea unui interpret, care i-ar fi adus la cunoştinţă circumstanţele de drept şi de fapt indicate în procesul-verbal cu privire la contravenţie, precum şi i-ar explica în limba pe care o cunoaşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de cod”.

Sună logic, legal, nediscriminatoriu. Un om nu știe limba, dar e amendat. Dar ce om? A venit el din Honolulu? Nu, e cetățean al țării? Și ce nu cunoaște? Limba țării lui. Și cine, în acest caz, discriminează? Cine incită la conflicte interetnice? Dar să revenim. Cine este acest cetățean, care nu cunoaște limba țării lui? Un politician care a candidat pentru un scaun în Parlamentul Republicii Moldova.

Ei, dragilor, hai să vă spun eu acum ce înseamnă discriminarea. Dați-mi voie să întreb: de ce am fost eu silită anul trecut, în octombrie, să dau examen de cunoaștere a limbii române, ca să am dreptul să locuiesc în această țară? Lăsăm de-o parte faptul că statul a cerut un examen de română unui român. Acum vorbesc în numele colegilor mei de examen: al ucrainenilor, coreenilor și rușilor, prezenți la acel examen.

De ce ei trebuie să demonstreze nivelul cunoașterii limbii de stat când candidații pentru parlamentul acestei țări nu o cunosc? Ce face în acest caz Consiliul de prevenire și eliminare a discriminării? Și nu vorbim de o „discriminare”, făcută de un jurnalist care are voie să scrie „un preot ortodox a făcut așa ceva” sau că „rușii au amenințat cu”, dar nu are voie să spună „un găgăuz”. Nu știu dacă, în acest caz, avem voie să spunem „un moldovean”. Mă voi documenta. Dar, cum spuneam, nu e vorba de un jurnalist aici, ci e vorba de o discriminare la nivel de stat, pentru că ai voie să reprezinți țara în parlament fără să cunoști limba de stat, dar nu ai voie să trăiești în Moldova cu soțul sau soția, dacă nu înveți limba. Poftim, dacă vreți discuții despre discriminare. Sau în această țară doar oamenii cu cetățenie sunt egali?

Și dreptatea, și nediscriminarea, și politica, și drepturile cetățenilor nu sunt pentru toată lumea. Iar vorbitorii limbii române pot fi (în continuare!) discriminați, fiindcă, Doamne ajută!, au ajuns în sfârșit majoritari. Când erau minoritari și bătuți pe stradă, discriminarea nu era încă inventată.


Preluat de la: Timpul.md